Rebeliunea Legionară din 21-23 ianuarie 1941 s-a declanșat, se spune pentru că generalul Ion Antonescu ar fi avut acceptul lui Hitler să scape de legionari. Totuși, dacă este să dăm crezare memoriilor colonelului Galin, traducătorul oficial de germană al lui Hitler, se pare că deși avea acceptul lui Hitler, cercuri influente din preajma lui țineau cu legionarii, mai ales SS și Gestapo, cu unele ramificații și din SD, RHSA și chiar Wehrmacht și Luftwaffe.
Și totuși, de ce Hitler nu agrea întru-totul Mișcarea Legionară? În primul rând, Hitler visa la crearea de filiale NSDAP în statele aliate, el nu agrea mișcări naționale de extremă-dreapta. Oricât de extemiști și antisemiți erau legionarii și erau, asta nu se poate contesta, ei nu au fost o simplă filială sau frații mai mici ai naziștilor. Ei aveau o aplecare spre apologia ortodoxiei românești, în timp ce naziștii erau atei.
Revenind la colonelul Galin, acesta spune că Antonescu al cărui aparat de lucru era în Muzeul Enescu de azi de pe Calea Victoriei, nu avea suficiente forțe în București, în timp ce legionarii aveau grosul forțelor la București, la Casa Verde și în zona Palatului Regal, a Hotel Ambasador, Cazarmei Gardienilor Publici. În plus, se spune că cu greu, Galin a putut telefona la Ploiești să aducă de acolo o unitate de tunuri și care de luptă, drumul spre Ploiești nefiind păzit de legionari ca fiind puțin important în viziunea lor care nu erau militari ca și concepție strategică. El a încercat să comunice pe un fir militar special, dat de germani, numai că, pentru siguranță, și-a trimis propriul său șofer, care a plecat cu o motocicletă spre Ploiești cu un ordin special ca din partea lui Antonescu. Galin susține că Antonescu nu a fost în stare să dea acel ordin, dar că până la urmă, Armata a fost cu Antonescu pentru că îi disprețuia pe legionari.
Otto von Bolschwing, căpitan SS, omul de încredere al lui Adolf Eichmann a reușit să-l scoată din București pe Horia Sima, ascunzându-l în portbagajul mașinii sale și ducându-l la Ploiești, de unde nemții l-au evacuat în secret în Bulgaria cu un convoi militar. Mai târziu după debarcarea lui Antonescu, Horia Sima va conduce un guvern pro-Hitler la Viena.
Masacrele legionarilor, jafurile au durat între 21 și 23 ianuarie 1941, după care Armata a intervenit decisiv. Așadar, Hitler a vrut să vadă cât de stăpân e Antonescu pe situație, dacă merita încrederea lui pentru că Legiunea fără Antonescu ar fi fost repede îndepărtată de Hitler fiindcă nu avea adeziunea populară și nici mijloacele Armatei, de care Hitler avea nevoie.
Așadar, rebeliunea legionară se putea termina rău pentru Antonescu pentru că Hitler la un moment dat se pare că a lăsat lucrurile să evolueze de la sine la București, păstrând o parte din capii legionari ca un fel de monedă de șantaj.
