23 ianuarie 1821 marchează de jure debutul Revoluției de la 1821. Deja Tudor Vladimirescu elaborase de la 17 ianuarie 1821 Cererile Norodului Românesc în care arăta direcțiile de autoguvernare ale Țării Românești. Proclamația de la Padeș a fost făcută publică prima deși este, ca elaborare, ulterioară Cererilor. Proclamația de la Padeș marca ideea că toți cetățenii trebuiau să lupte pentru țara lor și pentru emanciparea națională. Erau prezentate cauzele înapoierii, cum ar fi corupția, abuzurile instituțiilor laice și religioase.
Se face distincția clară între boierii patrioți și „averile rău agonisite”, evident, pentru că Tudor avea acceptul Comitetului de Oblăduire. Textul cere ridicarea poporului la arme: „
Cătră tot norodul omenesc din București și din celelante orașe și sate ale Țării Rumânești, multă sănătate!
De la tot norodul din toate cinci județe, multă sănătate!
Fraților lăcuitori ai Țării Rumânești, veri de ce neam veți fi!
Nici o pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viiața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui!
Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?
Dacă răul nu este priimit lui Dumnezău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezău! Iar acesta nu să face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu să face!
Au vrut Dumnezău să facă lumină? Aceia s-au făcut, dupe ce au lipsit întunerecul!
Veichilul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat [sultanul], voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!
Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie noaă bine! Și să să aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sânt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sânt făgăduiți!
Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și cu lănci; să văd faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că să află Adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ceia ce vă va povățui mai marii Adunării, aceia să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!
Și iar să știți că niminea dintre noi nu este slobod , în vremea aceștii Adunări – obștii folositoare – ca să să atingă măcar de un grăunți, de binele sau de casa vreunui neguțători, oroșan sau țăran, sau de al vreunui lăcuitori, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jărtfească; însă al cărora nu vor urma noaă – precum sânt făgăduiți – numai al acelora să să ia, pentru folosul de obște!”
