La 22 ianuarie 1999, la Mânăstirea Cozia, Guvernul Radu Vasile și minerii lui Miron Cozma semnau ceea ce s-a numit „Pacea de la Cozia”. De atunci, minerii ca și forță politică muncitorească au început să scadă. Disponibilizările, apoi plecarea minerilor spre țări unde mineritul contează, au dus la restrângerea mineritului și la închiderea minelor. Mulți lideri al minerilor ca Miron Cozma sau Romeo Beja au ajuns la închisoare pentru subminarea autorității de stat.
Din păcate, accidentul de la cariera Jilț și toate accidentele din ultimii 24 de ani au arătat că mineritul românesc a fost neglijat. Acum când avem nevoie de cărbune, mineritul rezistă dar minerii nu au condiții.
Pacea de la Cozia a însemnat o răscruce. Dacă minerii s-au întors, au sperat că guvernele vor avea grijă de ei, numai că ambele complexe energetice CE Hunedoara și CE Oltenia au rămas cu retehnologizarea și cu reforma infrastructurii în urmă. Iar tragediile sunt tot mai numeroase în ultima vreme.
