La 30 decembrie 1947, regele Mihai I abdica la solicitarea guvernului și al partidului comunist, primind dreptul de a pleca din țară cu o parte a suitei.
Deși susținătorii regelui Mihai merg pe linia surprizei neplăcute a comuniștilor, data de 30 decembrie nu fusese întâmplător aleasă. La 30 decembrie 1922, s-a creat oficial Uniunea Sovietică-URSS, care avea să reziste până la 25 decembrie 1991.
Așadar, la 30 decembrie 1947, URSS împlinea 25 de ani. Abdicarea întotdeauna se face printr-o constrângere, niciun monarh nu pleacă de la putere fiindcă vrea să meargă la pescuit sau să facă un grătar cu prietenii.
Atunci, la 30 decembrie 1947, președinte de facto a fost scriitorul pe jumătate oltean Mihail Sadoveanu.
S-a mai vehiculat după 1990 și teza că regelui i s-a spus că 1000 de studenți arestați ca urmare a atitudinii contra guvernului Groza ar putea fi executați. Regele nu a amintit acest moment al amenințării cu execuția studenților de către Gheorghiu Dej și Petru Groza înainte de 1989, a făcut-o la televizor, după 1990.
Ori, se știe că în 1947, comuniștii chiar nu puteau executa fără proces pe oricine, iar încercările guvernului de la București de a da în ochii Occidentului impresia de democrație fie ea și populară nu erau compatibile cu împușcarea a 1000 de tineri. Nume grele ale inamicilor comuniștilor ca Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, Gheorghe Brătianu etc au primit pedepse grele pe viață sau de mulți ani de muncă silnică, deși ar fi putut fi ușor executați. Așadar, o simplă declarație a unui fost rege care devenea în 1990 un fel de vedetă istorico-politică la televiziune nu poate fi luată „de bună” dacă încerci să vezi cum mergeau lucrurile. Chiar dacă procesele contra „dușmanilor poporului” aveau de multe ori probe fabricate, acuzații inventate, sentințe dinainte stabilite, condamnarea la moarte a fost pronunțată de puține ori în anii 1945-1958 pentru fruntași politici. Unii membri ai Guvernului Antonescu au fost executați în 1946, Lucrețiu Pătrășcanu, lider comunist a fost executat în 1954 dar cazurile de condamnare la moarte au fost relativ puține.
Dar să revenim la republică. Republica a fost o formă de guvernământ originară din Antichitatea romană. Domnitorii români își luau postul printr-un sistem electiv-ereditar, deci nu erau regi sau monarhi, fiindcă erau aleși de boieri dintre cei ce erau descendenți sau rude cu foști domnitori.
Regulamentele Organice din 1831 și 1832 prevedeau alegerea domnului de către Obșteasca Extraordinara Adunare, deci domnul nu era monarh, era un fel de președinte, cum putem spune că a fost și Cuza. Constituția din 1866 vorbea de domnitor ea fiind amendată în 1881 prin proclamarea regatului.
Revoluția de la 1848 a fost animată de principii republicane, inspirate ca și la 1821 de Revoluția Franceză, numai că Ion Brătianu și alți pașoptiști au crezut după 1878 că monarhia ar avea un cost mai mic și o mai bună rezonare cu electoratul care vota cenzitar.
Votul universal din 1919 a lărgit baza de vot și a mărit prăpastia dintre popor și monarhie. Monarhia era coonstituțională cu numele, fiindcă PNL a avut mereu un ascendent asupra dinastiei de Hohenzollern. Moartea regelui Ferdinand și a lui Ionel Brătianu au amânat trecerea la republică dar Carol al II-lea a fost un monarh autoritar, iar Mihai I a fost un rege-marionetă în mâna dictatorului Antonescu până în 1944, când pericolul ocupației sovietice l-a făcut să se dea de partea forțelor anti-hitleriste și să fie de acord cu arestarea lui Antonescu pe care, ca rege, îl putea demite fiindcă Antonescu uzurpase funcția de prim-ministru.
În 1946, Senatul se desființase iar Adunarea Deputaților ca urmare a alegerilor din 1946 era controlată de comuniști. Abdicarea regelui Mihai s-a produs ca urmare a solicitării guvernului legal învestit și confirmat de alegerile din noiembrie 1946. Chiar dacă au fost fraudate sau nu, regele le-a recunoscut prin mesajul tronului la finalul anului 1946. Ori, un monarh poate abidca dacă Parlamentul o cere. Repet nu a fost cel mai democratic ales Parlament, dar fusese recunoscut de rege, deci acționa legal.
România era condusă de președintele prezidiului Marii Adunări Naționale, apoi de Președintele Consiliului de Stat, abia din 1974 fiind introdusă funcția de președinte al republicii.
O altă teză a monarhiștilor a fost aceea că republica este ilegală. Ei uită că din 1991, România are o Constituție, bună-rea, dar constituție în vigoare. România a aderat la NATO și UE ca republică, deci, nu poți spune că UE a recunoscut o republică ilegală, devreme ce acquis-ul comunitar are ca bază statul de drept. Ori România a fost un stat de drept, altfel nu intra în UE.
Monarhia a fost o formă de import în România, instaurată la 14 martie 1881 și abolită la 30 decembrie 1947. Nici Carol I la 10 mai 1866 nu a fost proclamat rege. Abia după recunoașterea independenței a fost Alteță Regală în septembrie 1878. Carol I a venit în tradiția domnitorilor care nu este una monarhică.
Așadar, Republica aniversează azi 75 de ani. Republica este garantată de o Constituție care a depășit 30 de ani de la intrarea în vigoare.
