Marele istoric Neagu Djuvara ne-a părăsit în Anul Centenarului, la 25 ianuarie 2018, la o zi după celebrarea actului istoric al Unirii Principateklor din 24 ianuarie 1859. Avea 101 ani.
Neagu Djuvara, diplomat român, apoi francez, istoric și filosof român, descendent din două familii boierești românești, Giuvărăștii și Grădiștenii, s-a născut la 18/31 august 1916 la București. Povestea că mama sa, Tinca Grădișteanu a fugit cu el în brațe din Sankt Petersburg, la 1917, cu ultimul tren care a mai plecat din orașul cuprins de Revoluție. Tatăl lui, Marcel Djuvara era frate cu Ministrul de Externe al României de atunci și a murit în 1918 de gripă spaniolă (epidemie asemănătoare ca amploare cu pandemia Covid 19 din zilele noastre).
Neagu Djuvara a făcut liceul la Nisa, a studiat Literele la Sorbona, luând licența în 1937 și doctoratul în Drept la Paris în 1940. A luptat ca ofițer în Armată fiind rănit la Odessa în 1941. S-a spus că a cochetat la un moment dat cu Mișcarea Legionară, dar nu a avut funcții asumate și nici nu a participat la crimele legionare. Din 1943, s-a angajat la Departamentul Cifru al MAE, unde a îndeplinit și postul de curier diplomatic. În dimineața zilei de 23 august 1944, a plecat la Stockholm în calitate de curier diplomatic cu mesajul lui Antonescu pentru un posibil armistițiu. Cum în după amiaza zilei, Antonescu a fost demis și arestat, Guvernul Sănătescu l-a numit secretar de legație la Stockholm. A servit acolo până la preluarea MAE de către Ana Pauker, în 1946. Când a fost rechemat în 1947, a ales să rămână în Diaspora.
Între 1947 și 1961, se implică în organizațiile culturale și politice ale Diasporei românești anticomuniste, colaborează cu Europa Liberă, cu serviciile secrete franceze și americane pentru a organiza rezistenșa armată în România, prin trimiterea de luptători parașutați în zonele montane unde acționau grupuri de rezistență. A fost diplomat francez în Niger (1961-1983), și-a luat un al doilea doctorat în filosofie politică sub conducerea lui Raymond Aron, în 1972, a fost secretarul general al Casei Române din Paris (1984-1989), a obținut o licență în sârbo-croată. Între 1991 și 1998 a fost profesor asociat la Universitatea din București (avea 75 de ani când a acceptat să fie „istoric cu normă”).
A publicat numeroase articole, cărți fundamentale, a realizat emisiuni radio-tv, a participat ca invitat la serii de emisiuni de istorie, fiind unul din cei mai însemnați istorici români din toate timpurile. A emis teorii pertinente despre originea aromânilor, relația lor cu românii, despre elita cumană și rolul ei în crearea statului medieval Țara Românească. A dezvăluit detalii deosebite din experiența diplomatică a bunicului său Trandafir Djuvara și a unchiului său Alexandru Djuvara. Tatăl său, Marcel Djuvara a fost un eminent inginer cu diplomă la Charlottenburg și ofițer român la arma Geniu cu gradul de căpitan în Primul Război Mondial.
Trandafir Djuvara a fost diplomat trimis la Sultanul Imperiului Otoman. La un moment dat, deși nu fuma, Trandafr Djuvara a primit o tigara de foi de la sultan. Ca diplomat, pentru a ascunde faptul că nu fuma, pentru a nu jigni gazda (turcii sunt mari fumători), a spus că va păstra țigara de foi ca semn al prieteniei și că nu voia ca să dea iluzia că prietenia s-ar fi risipit precum fumul țigării de foi. Este numai una din faimoasele întâmplări istorisite de marele istoric publicului român
Pentru serviciile sale, Neagu Djuvara a primit titluri de Doctor Honoris Causa al Universităților din București și Galați. Neagu Djuvara a fost avansat la gradul de general de brigadă (o stea) în retragere, în 2017.
