Mateiu Caragiale s-a născut la 25 martie 1885 dintr-o legătură pasageră a dramaturgului I L Caragiale cu o funcționară de la Regia Monopolului Alcoolului și Tutunului, unde dramaturgul lucrase o vreme. Mateiu Caragiale a fost obsedat întreaga sa viață de originea nobilă bizantină a familiei sale. Deși tatăl l-a recunoscut la un moment dat, Mateiu Caragiale a avut o viață plină de greutăți dar nu s-a dat bătut, dând ultimii bani pe cărți de genealogie, căutând și în cele din urmă inventând un simbol heraldic. I-a fost de ajutor și căsătoria cu o soție cu 25 de ani mai în vârstă, fiica unui poet modern, care avea ca zestre și o moșie unde Mateiu a înălțat steagul „nobleței sale”.
Deși a scris mai multe opere, în conștiința publicului, a rămas un singur roman notabil, „Craii de Curtea Veche”. Mateiu Caragiale și-a dovedit cu prisosință descendența din marele Caragiale. Romanul este o frescă a perioadei dintre 1877 și 1916, cu rememorări spre trecut. Pașadia Măgureanu, un nobil cu ascendență bizantină, semi-interlopul Gore Pirgu și visătorul om al mărilor Pantazi îl conduc pe personajul care de fapt este autorul însuși în lumea de periferie a Bucureștiului, dar și în saloanele de elită și lumea blazoanelor și poveștilor marinărești. Autorul le consideră „hagialâcuri”, adică trei călătorii inițiatice între Orient și Occident. Tragica și veșnic actuala cerșetoare Pena Corcodușa, o femeie înebunită din dragostea pentru un prinț rus căzut în Războiul de Independență le dă numele de Craii de Curte Veche, pentru a aminti un episod când la o schimbare de domni fanarioți, niște bețivi au intrat în palatul domnesc din incintă și călare pe măgari s-au plimbat în haine domnești.
Romanul este unul impresionat. Păcat că autorul său a murit la numai 53 de ani, pentru că ar fi putut oferi literaturii opere impresionante.
