În 12/24 ianuarie 1878, a început bătălia de la Smârdan, ca parte a Războiului de Independență al României. Comandamentul rus dăduse ordinul ca Armata Română să avansese pe linia Vidin-Belogradcik în timp ce Armata Rusă urma să se îndrepte spre Adrianopol. În perioada cuprinsă între 30 august 1877 și 30 noiembrie 1877, trupele române și ruse cuceriseră Grivița, Rahova, Plevna, capturându-l pe comandantul otoman Osman Pașa.
Generalul Mihail Cerchez a stabilit ca Vidinul să fie neutralizat prin scoaterea din luptă a sistemului de fortificații din zona Smârdan și anume la Inova, Tatargic, Capitanovcea. Artileria din Calafat trebuia să bombardeze Vidinul și să acopere înaintarea soldaților români care au înfruntat condițiile meteo extreme: ceață, frig, traversând chiar și un curs de apă în îndeplinirea misiunii.
În 12/24 ianuarie, Smârdanul a fost neutralizat,luptele continuând la Inova. La 13/25 ianuarie 1878, otomanii au contratacat la Capitanovcea, dar trupele române folosind cavaleria și trecând prin apă pe la nord de Smârdan au reușit să cucerească atât Inova cât și Capitanovcea.
Ultima ripostă otomană a fost înfrântă a 14/26 ianuarie 1878.
Otomanii au cerut pace în timp ce rușii se apropiau de Adrianopol, tratativele începând la San Stefano la 19 februarie/3 martie 1878.
Martor ocular al bătăliei, pictorul Nucolae Grigorescu a realizat „Atacul de la Smârdan” în 1885.
