La 9 noiembrie 1989, autoritățile din Germania Democrată au deschis punctele de trecere dintre Berlinul de Est și cel de Vest, semnificând începutul prăbușirii Zidului Berlinului și al „cortinei de fier” care diviza Europa. Evenimentul a avut o importanță majoră pentru Germania și pentru Europa, marcând simbolic sfârșitul Războiului Rece și colapsul comunismului în Europa de Est. Zidul a reprezentat timp de decenii o barieră fizică și ideologică între blocul comunist și cel occidental.
Regimul comunist din Germania Democrată s-a confruntat cu o perioadă de criză politică și socială, culminând cu protestele masive de la Leipzig din octombrie 1989. La 9 octombrie, peste 70.000 de oameni au ieșit în stradă, cerând reforme și libertate. Presiunea publică l-a determinat pe liderul Erich Honecker să demisioneze, fiind înlocuit de Egon Krenz.
În lunile ce au urmat, alte demonstrații și schimbări politice au accelerat procesul de reunificare germană. Cancelarul vest-german Helmut Kohl a prezentat, la 28 noiembrie 1989, un plan în zece pași pentru reunificare. La 18 martie 1990, au avut loc primele alegeri libere în Germania Democrată, câștigate de CDU, care și-a asumat procesul de unificare. La 1 iulie 1990, marca vest-germană a înlocuit marca est-germană, iar la 3 octombrie 1990, Germania a fost oficial reunificată.
