La 11 ianuarie 1923, deceda la Palermo, în Regatul Italiei regele Greciei Constantin I. Născut la 2 augist 1868, la Atena, regele Constantin I a fost un rege controversat într-o perioadă tulbure. Aflat într-o rivalitate cunoscută cu primul ministru Elefterios Venizelos, Constantin I s-a remarcat în cele două domnii ale sale (1913-1917; 1920-1922) printr-o serie de acțiuni curajoase chiar dacă în momente limită Elefterios Venizelos și-a luat libertatea de a acționa în numele Guvernului atunci când regele ezita.
Primul său eșec a fost în timpul războiului greco-turc pentru Creta din 1897, când a fost comandantul flotei elene. Războiul de 30 de zile cum a fost numit a dus la pierderea pretențiilor Greciei la Macedonia și la Creta, deși cauza greacă a fost susținută de Anglia și Franța.
De numele său ca rege se leagă însă succesul din primul război balcanic, când prin pacea de la Londra din 30 mai 1913, Grecia a primit o mare parte din Macedonia, cu Salonicul, apoi Creta și câteva insule din Marea Egee. Devenise rege în martie 1913, tatăl lui fiind asasinat imediat după ce abdicase în favoarea prințului Constantin.
În al doilea război balcanic, când Bulgaria a atacat Grecia și Serbia, România a intervenit contra Bulgariei obținând Cadrilaterul. Elefterios Venizelos îl sfătuise pe rege să ceară armistițiu cu Bulgaria, numai că el a refuzat iar Grecia era să iasă rău din acest război. Recunoscând greșeala, Constantin l-a trimis pe Elefterios Venizelos la București pentru a cere premierului Titu Maiorescu să încheie pacea mai repede. România a luat Cadrilaterul iar Grecia a reușit să iasă cu fața curată deși efectiv fusese înfrântă de Bulgaria care ameințase direct Salonicul.
În 1914, Constantin a păstrat neutralitatea Greciei dar era tentat să se apropie de Austro-Ungaria, ceea ce Venizelos nu dorea fiindcă el dorea ca Grecia să intre în război alături de puterile care îi garantau Constantinopoloul și Vestul Anatoliei cu Smyrna. Evident, numai Antanta putea garanta, adică Franța și Anglia pentru că Rusia dorea ea Constantinopolul.
Bănuind că regele era germanofil (soția sa era sora kaizerului Wilhelm II al Germaniei), Venizelos i-a forțat mâna ca să intre în război de partea Antantei în 1915, când cere aliaților din Antantă să intre în Portul Salonic. Regele bolnav de pleurezie nu a avut ce face și s-a supus. Regele s-a retras în 1917 Astfel, Grecia a reușit să obțină Macedonia, Salonicul fără Constantinopol și autonomia Smyrnei. Revenit pe tron în 1920, Constantin a cules laurii victoriei si ai păcii de la Sevres din 1920, dar Venizelos era dezamăgit. Regele a abdicat a doua oară în 1922, în septembrie, retrăgându-se în Sicilia, Italia, unde a murit în ianuarie 1923.
Între timp, trupele grecești din Smyrna în 1922 au fost înfrânte de milițiile turce republicane conduse de Mustafa Kemal Ataturk, Smirna incendiată, grecii izgoniți, iar Tratatul de la Lausanne defavorabil Greciei ăl anula pe cel de la Sevres.
Megalo Ideea a lui Venizelos nu s-a materializat poate și datorită lipsei de curaj a regelui Constantin.
