Alexadru Ioan Cuza a apreciat Oltenia. În scurta lui domnie, dar și în perioada de exil, Alexandru Ioan Cuza a avut ocazia să se facă apreciat dar și urât, apoi regretat de olteni. Tot Oltenia a fost pretextul despărțirii de Mihail Kogălniceanu.
La 26-28 iunie 1959, Alexandru Ioan Cuza a vizitat Craiova. A fost întâmpinat cu entuziasm la Cântarul de Piatră, unde azi e Parcul Facultății de Agronomie și a dormit în vila Bibescu din actualul Parc Romanescu, moșie a Bibeștilor.
La 8 noiembrie 1860, „patentarii” adică micii comercianți, fabricanți de alcool, mici meseriași, cârciumarii siliți să cumpere „patente”, adică să-și plătească autorizațiile. s-au revoltat și au distrus Primăria orașului și sediul Prefecturii. Armata a tras, a ascuns morții dar a doua zi, răsculații, arzând portrete au așezat morții în fața prefecturii după ce i-au dezgropat. Gheorghe Magheru s-a deplasat personal și a liniștit spiritele în numele lui Cuza.
După reforma agrară din 1864, Mihail Kogălniceanu a făcut un turneu prin care a explicat reforma, arătând meritele lui Cuza. Cuza a interpretat greșit că Mihail Kogălniceanu a vrut să se pună deasupra domnitorului. Kogălniceanu și-a depus demisia, iar domnitorul a acceptat-o.
La cateva luni după ce Cuza a abdicat, grănicerii de pe Dunăre au protestat atunci când a venit Carol I în România. Ei reclamau neplata soldelor și readucerea lui Cuza în țară. Când trăsura lui Carol a trecut în 8 mai 1866, prin Craiova, craiovenii au aruncat cu roșii stricate după trăsura acestuia.
Cu greu Carol I, până la 1877 a avut curaj să ajungă în localitățile de pe Dunăre, în special la Dăbuleni unde era o importantă unitate de grăniceri revoltată. Ulterior, după Războiul de Independență, oltenii l-au iertat pe Carol I.
În 1870, mehedințenii l-au ales în absență pe Alexandru Ioan Cuza în calitate de deputat la colegiul III de Mehedinți. Nu a fost lăsat să-și ia mandatul în primire. A fost ultimul omagiu pe care oltenii l-au adus lui Cuza.
