Poporul român a fost printre primele popoare europene creștinate, iar actul principal al creștinării, botezul a avut un rol primordial. Așa se face că prin botez, primul sfânt cu care strămoșii noștri veneau în contact, era numele Sfântului Ioan. Bazilicile paleocreștine erau prevăzute inițial cu cripte pentru martiri, iar dacă obiceiul de a pune sfinte moaște în masa Altarului a rămas, bazilicile de secol V-VI au început să aibă spații în zona tindei (intrării vestice), destinate botezului, numite baptisteria, adică mici bazine pentru botez. Botezul era o taină la care aspiranții ajungeau nu imediat după naștere ca acum ci după o inițiere, deci la o vârstă destul de mare, dacă e să vorbim de copiii familiilor creștine sau chiar la maturitate dacă se boteza un ne-creștin.
Importanța botezului a făcut ca numele lui Ioan să fie ales ca particulă a titulaturii oficiale a domnitorilor români: „Io Mircea Voievod și Domn”, „Io Ștefan Voievod și Domn”, „Io Mihai, Voievod și Domn” sunt titluri ale domnitorilor Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul. Ba chiar soția lui Mihai, Doamna Stanca, asigurând regența fiului ei Nicolae semna „Io Stanca”. Particula „Io” este prescurtarea numelui Ioan și în textele greco-bizantine, numele apare întreg „Ioannes”.
Așadar, era de la sine înțeles de ce Ion a devenit cel mai popular nume în România. Liviu Rebreanu a ales numele „Ion” nu numai fiindcă modelul de la care se inspirase era Ion ci și pentru că citit invers, Ion înseamnă „Noi”, adică Ion este țăranul român în ansamblul lui.
Așadar, mâine peste 3 milioane de români își serbează onomastica de aceea trebuie să le urăm „La Mulți Ani!”
