Dimitrie Bolintineanu, născut la 14 ianuarie 1819, a fost la origine un etnic macedo-român. A văzut lumina zilei lângă București, la Bolintin-Vale, din părinți mici proprietari (tatăl lui a deținut funcți de subprefect).
Dimitrie Bolintineanu a devenit Ministru al Instrucțiunii Publice. A debutat ca poet în „Curierul de ambele sexe” , cu elegia O fată tânără pe patul morţii, în anul 1842. În anul 1847 a apărut columul Colecţie din poesiile domnului D. Bolintineanu. În total, va publica 50 de volume.
În 1855, a publicat volumul Poesii vechi şi nouă iar în 1865, Poesii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât şi inedite. Dimitrie Bolintineanu a fost numit în importante demnități de stat. S-a pensionat din cauza bolilor avansate. Nu a primit niciun ajutor de la guvernele de după 1866. A decedat la 20 august 1872, după ce își vânduse și cărțile și chiar mobila din casă, multe dintre acestea fiind cumpărate de foștii lui tovarăși pașoptiști.
George Călinescu, în ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent” scria despre Dimitrie Bolintineanu: ,, primul versificator român cu intenția valorii acustice a cuvîntului, care caută cuvîntul pentru ceea ce sugerează dincolo de marginile lui noționale și face din vers o singură arie. Bolintineanu e auditiv și mecanic și asta duce mai aproape de poezia modernă. El are un fonetism studiat care traduce ideea poetică direct, fără asociațiuni plastice”
