Masoneria sau francmasoneria a avut un rol esențial în Unirea din 1859.
Frăția, organizația secretă întemeiată de Ion Ghica, Nicolae Bălcescu și Christian Tell în 1843, avea principii masonice. Studenții români la Paris fuseseră inițiați în lojile masonice L Atelier des Etrangeres din Paris și La Rose du Parfaite Silence tot din Paris. Ambele se aflau sub obediența Marelui Orient al Franței.
Tradițiile francamsonice în România au început o dată cu venirea lui Anton Maria del Chiaro, secretarul lui Constanton Brâncoveanu, domnul Țării Românești.
În România, Steaua Dunării a fost cea mai cunoscută Lojă Masonică din spațiul românesc la mijlocul veacului al XIX-lea.
Mihail Kogălniceanu, Ion și Dimitrie Brătianu, Ioan Deivos, C A Rosetti, Alexandrtu Ioan Cuza erau inițiați în masonerie.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost o acțiune secretă și discretă a Masoneriei Române.
La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei.
Delegația Moldovei care urma să mergă la Constantinopol, să anunțe alegerea lui Cuza a ales să se oprească la București.
În noaptea de 23-24 ianuarie 1859, tot duminică spre luni, în cea mai mare cameră a Hotelului Concordia din București, de pe Ulița Nemțească (azi, Strada Smârdan, în apropierea Băncii Naționale a României), o parte din delegații români din Adunarea Electivă și câțiva delegați ai Moldovei au organizat o ținută masonică în urma căreia s-a luat decizia ca Alexandru Ioan Cuza să fie prezentat drept candidat la tronul Țării Românești, deoarece la București nu exista un candidat. Ioan Deivos și Gheorghe Magheru mobilizaseră populația Bucureștiului care înconjurase Dealul Mitropoliei unde se ținea Adunarea Electivă.
Conservatorii antiunioniști erau majoritari, dar teama de a nu fi luați la bătaie de 30 000 de bucureșteni care voiau Unirea, cu sprijinul discret al unor unități militare din București i-a determinat să fie de acord cu Alexandru Ioan Cuza.
Alexandru Ioan Cuza nu era un necunoscut în ale politicii. În corespondența consulilor francezi de la Galați și Iași, Cuza era „omul nostru”. În calitate de Prefect de Covurlui, el a oferit unei firme de navigație, în chirie, sediul unei companii de jandarmi de pe cheiul portului de la Galați.
În plus, demisia lui față de falsificarea alegerilor din 1857, dezvăluirea corespondenței secrete a caimacamuui Vogoride cu Consulul Austriei oferită de soția lui Vogoride, Cocuța Conachi, îndrăgostită de A I Cuza care era deja căsătorit cu Elena Rosetti l-au adus în atenția opiniei publice.
Alexandru Ioan Cuza s-a bucurat pâă în 1866 de sprijinul împăratului Napoleon al III-lea, acestaf fiind un sprijinitor al mișcării de unificare din Italia și România, mai ales că în tinerețe cochetase cu lojile secrete, el înuși devenind Președinte al Franței în 1849, ulterior proclamându-se împărat. Chiar dacă ulterior a încercat să reprime societățile secrete, atentatul eșuat asupra lui, inițiat de carbonarul Felice Orsini l-a făcut să revină la sentimente mai bune față de mișcarea secretă revoluționară europeană.
După ce A I Cuza s-a îndepărtat de linia marilor sale reforme înfăptuite în perioada 1862-1865, liberalii și conservatorii au făcut un compromis și cu sprijinul lui Napoleon al III-lea l-au adus pe Principele Carol de Hohenzollern, nepot al lui Napoleon al III-lea, după ce Filip de Flandra a refuzat tronul, în mai 1866, înlăturându-l pe Cuza în 11 februarie 1866.
Adunările Ad Hoc din 1857 doreau un prinț străin dintr-o familie domnitoare din Europa. Alegerea lui Cuza fusese un compromis tactic, o punere în fața faptuli împlinit, bine gestionată de frații francmasoni români și de diplomația lui Vasile Alecsandri.
