Olga Gigurtu a fost nepoata de frate a revoluționarului Nicolae Bălcescu și nepoata de frate a pictorului Theodor Aman. Tatăl ei a fost Barbu Bălcescu, fratele mai mic al revoluționarului și istoricului Nicolae Bălcescu, iar mama sa era Elena Aman, fiica lui Costache Aman, fratele pictorului Theodor Aman. S-a născut la Craiova, la 13 martie 1855. Debutul ei editorial datează din anul 1913, în Revista ”Ramuri”, cu povestirea ”Câte au dispărut de când mi-a duc aminte”.
Olga Gigurtu a rememorat scene din viața culturală a României, inclusiv emoțiile trăite de Ion Luca Caragiale, pe atunci tânăr dramaturg, la premiera piesei ”O noapte furtunoasă” din 18 ianuarie 1879.
A fost martorul ocupației militare a Craiovei în anii Primului Război Mondial, ea lucrând la un spital aflat sub administrarea Crucii Roșii.
Până în 1927, a publicat mai multe povestiri, inclusiv despre memoria unchiului ei, Nicolae Bălcescu. În 1927 a publicat ”Amintiri”, cunoscute și sub denumirea ”Amintiri și icoane din trecut”.
Olga Gigurtu a fost căsătorită cu generalul Petre Gigurtu (1846-1918). Cei doi au avut mai mulți copii, printre care și ultimul prim ministru din timpul domniei Regelui Carol al II-lea, înainte de desemnarea lui Ion Antonescu, Ion Gigurtu (filogerman, licențiat în Germania, în domeniul minier), în timpul căruia se produc rapturile teritoriale din tragica vară a anului 1940: Basarabia, Bucovina de Nord, Herța, Transilvania de Nord-Vest, Cadrilaterul.
Olga Gigurtu a decedat în 1940, la București, în casa fiicei sale Valerica. Fiul său avea să fie condamnat și să moară în temnițele comuniste.
